Sunt 3 luni. Consecutive chiar. Lunile de primăvară.
Gândind în retrospectiva ultimilor să zicem cinci ani, nu pot să îmi dau seama ce anotimp detest mai mult.
Iarna pentru că sunt eternele sărbători cu ceartă acasă, lume îndrăgostită prin jur ce se bucură de o magie invizibilă, inexistentă după mine, multă mâncare care oricum nu pică bine, Anul Nou, minunat moment să ne plângem de milă, să “reflectăm” asupra celor trecute, prezente şi viitoare,să consumăm alcool în cantităţi poate doar o idee mai industriale ca de obicei. Moment prolific pentru a petrece timp cu prieteni, a ne angaja în promisiuni şi speranţe deşarte pentru anul ce va urma, excelentă perioadă pentru a realiza de fapt cât de singur eşti şi cât de fals devii la toate sau orice fel de “sărbătoare” la care luăm parte în mase mici sau mari de oameni. Not to mention birthdays and deathdays all gathering up in winter, including my own. Decembrie. Ianuarie. Februarie.
Toamna. Începe şcoala, facultate, grădiniţă, plouă mult. Ah asta da. Ploaia e de partea mea şi va fi întotdeauna. Vremea e minunată! În orice anotimp de altfel, până în momentul în care este asociată voluntar sau se asociază ea, involntară nouă, unei anumite senzaţii, persoane, idei and so on and so forth. Toamna e mai suportabilă. Dar cu o limită. Culori, senzaţii, peisaje, nostalgie, răceli (= vunerabilitate fizică =şi psihică). Toamna până şi muzica ascultată în căşti de 2 bani sună altfel. Şi totul începe să moară în jur. Natura. Natura umană devine natură moartă. Suntem pur şi simplu prea implicaţi în “nimicnicia” noastră ca să vedem. Toamna ucide. Beware. Remember Remember The Hole inside November. And us . Septembrie. Octombrie. Noiembrie.
Şi acum urmează evident, căldura şi libertatea unor 3 luni de vară, cu toată distracţia, alcoolul, terasele, băile în lacuri interzise, furtunile, cărţile citite la umbra marilor copaci şi muuulte alte activităţi aferente soarelui puternic şi freneziei interioare. Până şi adulţii sunt copii vara. Stat cu cortu, stat la foc, prăjit mâncare la grătar, urmărit de stele, luna mai… flori, cabane, ape, gândaci în natură, şopârle, mers în vamă…mers la munte, mers la bunici, stat acasa, serile scurte care se tranformă în dimineţi lungi. Ploi calde şi dese, sau reci şi rare în care e minunat să te avânţi curajos fără frică de pneumonii şi alte cele. Sigur că vara e frumoasă dar o detest pentru că nici o vara nu e la fel şi nu se poate ridica altor veri, tot timpul voi simţi nevoia să compar, şi să nu mă bucur atunci de ea. Îmi aduc aminte de ea Iarna, în seara de Crăciun după prea multe pahare de vin şi poate doar atunci cunosc adevărata valoare a verii trecute.
În mod total nesurprinzător e Primăvară. And I mean this literally. E primăvară şi doare. E frumos, devine cald, înmuguresc acei copaci, şi celelalte flori, iarba e pe garduri imediat. E primăvară şi străzile Bucureştiu-ului infect şi bolnăvicios ţipă după atenţia şi afecţiunea mea. E Primăvară şi ne dorim să se termine. Să treacă. Să treacă Sesiunea. Să vină Vara. Să nu mai fie vânt, să nu mai plouă. Să nu mai simţim. De ce ? Pentru că primăvara aduce viaţa înapoi. Primăvara trebuie să amorţească, dar nu o face. Primăvara e emotivă şi cerşeşte pe altarul ei emoţiile şi trăirile noastre. And we give in, like the pathetic excuse of forms of life that we, the people are.Martie Aprilie Mai. Tic-Tac. Bum !
Deci Da. Urăsc şi Primăvara. Mai ales când nu e. Aşa cum urăsc iarna cand e iarnă şi o iubesc când e vară. Şi ştiu că nu sunt singura. Şi mai ştiu că fuga noastră de timp şi de anotimp a adus Planeta în halul în care e acum. Ne alungăm anotimpurile unul după altul până când se uzează şi mai avem doar două 
Dar asta sunt doar eu. Şi momentan vreau altundeva. Şi altcândva. Şi da. Urăsc multe lucruri şi multe momente, şi de cele mai multe ori le detest luni încontinuu, poate şi ani. Depinde.
Imediat e 8.30. Ora Pământului. Stingeţi lumina.
